luni, 13 septembrie 2010

Trekking Cheia - Culmea Zaganu-Gropsoarele - Cab. Mt. Rosu

Încă o săptămână mohorâtă la București care părea că se va continua la fel în weekend. Am decis să profităm de vremea frumoasă ce se anunța la munte și să dăm o fugă pe el. După câteva schimbări de destinație am ales Cheia cu gândul să facem traseul de pe Culmea Zăganu - Gropșoarele.
La Cheia puteți ajunge cu mașina personală prin Ploiești - Vălenii de Munte - Măneciu - Cheia (~150Km), sau cu trenul București - Măneciu și de acolo maxi-taxi, sau cu maxi-taxi direct din București, de la Basarab (lângă IDM). Pentru maxi nu știu decât programul de întoarcere către București (era afișat în centru, lângă un magazin): ore plecare 9:45, 12:00, 16:45; zilnic la 8:30 până în Vălenii de Munte, tel: 0731.835.544.
Am ajuns de vineri seara, ne-am făcut fo' 10 sandwich-uri și ne-am culcat. Sâmbătă la ora 9 am plecat pe traseu.
Date traseu:
Marcaj: Cruce Roșie până la "La rascruce" (drumul continuă pe marcajul ăsta până la Cabana Ciucaș) apoi Triunghi Roșu pana la Cabana Muntele Roșu
Traseu: Cheia - Muntele Buzăianu - Muntele Zăganu - Culmea Zăganu - Gropșoarele - Vf. Gropșoarele - Cabana Mt. Roșu - Cheia
Timp: ~6h (depinde de cum mergeți și câte pauze faceți)
Tip traseu: accidentat și destul de lung (aprox. 23,5 Km) însă foarte variat și cu peisaje fff frumoase. NU îl recomand iarna decât turiștilor cu experiență.

Am plecat pe traseu din fața hotelului Cheia.

Cum vă uitați la hotel, o luați în dreapta pe șoseaua principală și apoi prima la stânga. Mergeți pe această stradă, străjuită de două rânduri de copaci, până se termină undeva sus, iar lângă fosta cabană de protocol a Petromului faceti dreapta, apoi imediat stânga pe un drum de țară. De aici încep să apară și marcajele pe stâlpi și copaci. Veți lăsa pe dreapta Mănăstirea Cheia și Centrul de comunicații spațiale Cheia (link aici) și veți merge pe acest drum până întâlniți șoseaua națională DN1A. O traversați dar NU mergeți înainte pe drumul forestier ci faceți dreapta (tot pe șosea) și la circa 100m vedeți la marginea pădurii marcajele și semnele turistice. "După ce intrați în pădurea deasă și uscată urmați marcajul Cruce Roșie traversând Pârâul Tîmpa și urcând versantul împădurit al Pârâului Zăganul până în culmea Buzăianului."[1]

Pe limba noastră, drumul e unu singur. De cum ați intrat în pădure mergeți tot înainte, după cum vă poarta cărarea făcută de apă printre rădăcinile copacilor. Cam într-o oră veti întâlni marcajul care vă duce spre Poiana Stânii, pentru care trebuie sa vă abateți la dreapta coborând pe celălalt versant al Muntelui Buzăianu.
De la acest marcaj începe adevăratul urcuș al traseului. Mai urcați prin pădurea de foioase cam 20 de minute, apoi ajungeți într-o frumoasă poieniță la intrarea căreia sunteți întampinați de un semn pe care scrie : atenție câini răi. Așa că...să fiți atenți. Noi am fost și nu i-am văzut...probabil erau plecați cu turma de oi la păscut. Nu ei să pască...ci oile.
Poienita
O mica gustare pt ghidul nostru
 Aaaa...am uitat să vă zic de ultimul membru al grupului nostru...și anume Pușa, o frumoasa cățelușă tărcată care nu numai că ne-a însoțit pe tot traseul dar întotdeauna a fost înaintea noastră știind traseul de parcă a mai fost pe acolo de 10 ori. Incredibil. Mergea în fața noastră la 10-15m, mai adulmeca câte o floare sau un boschet, mai ramanea un pic în urmă și apoi apărea brusc în fața noastră. Erau zone în care noi nu mai vedeam marcajele, însa ea știa exact pe unde s-o ia.
Ea este Pușa
"De aici, urmând culmea către Nord, pe un parcurs ce deschide o largă priveliște de ansamblu asupra munților Tătarului, Siriului și Penteleului, traseul ajunge în Curmătura Zăganului, situată la sud de vârful cu același nume." [2] "Din acest punct se desprinde spre dreapta o poteca ce însoțește fundul secat și plin de bolovăniș al Pârâului Sterp, precum și coastele Pârâului Alb, coborând în Poiana Stânii." [3]
Mai sus de poieniță se zărește și stâna goală. Drumul continuă prin dreapta stânii, pe un versant abrupt și printr-o mică padurice de brazi. Și aici același semn legat de câinii răi. Urmați marcajul până la indicatorul ce indica (ce altceva să facă și el săracu') un alt drum spre Poiana Stânii (care acum se și vede). Dacă aveți de pierdut încă 2-3h puteți coborî până la ea.
"Drumul nostru continuă din Curmatura Zăganului către nord, peste creasta ferestruită și stâncoasă Zăganul - Gropșoarele, al cărei versant apusean cade în pereți abrupți, deasupra Văii Gropșoarele." [4]
Noi am rămas la micul nostru traseu si am continuat urcarea spre Zăganu și Gropșoarele. Peisajul este superb iar drumul este frumos. Nu prea greu, dar nici ca pe bulevard. Am dat chiar și de o porțiune de fo' 10m cu lanțuri. Pe traseu gasiți multe locuri numai bune de tras pe film (sau, ca sa fim în pas cu tehnologia...pe senzorul CCD/CMOS). Am avut o vreme minunată, iar cerul era atât de senin încât se zărea Releul de pe Coștila :D


Releul de pe Costila
Poiana Stanii
"Traseul atinge curând nodul alpin al Culmii Stâncoase, din care se despletesc, spre dreapta culmea crenelată a Șuvițelor (sau Sughițelor), iar spre stânga, spinarea Muntelui Roșu, urmată de o potecă marcată cu triunghi roșu care coboară la cabana de pe acest munte, iar în continuare, la Cheia." [5]

Vârful Zăganu nu are potecă sau marcaj pe el și oricât m-am chinuit să-l identific n-am reușit. Dacă-l știe careva, să-mi lase și mie un comment ;) 
Ușor, ușor ajungem însă pe Vârful Gropșoarele (1833m) unde ne întalnim cu un grup de montaniarzi ce veneau de la Cab. Mt. Roșu. După un scurt schimb de informații referitoare la traseele parcurse de fiecare, ne tragem în poze cu stâlpu de pe Vf. Gropșoarele și pornim către Muntele Roșu.
Varful Gropsoarele (1833m)
Portret de familie :)
Mergem pe culme în continuare până la "La Răscruce", unde marcajul ne poartă în jos spre Cabana Mt. Roșu. De aici mai avem 1h, iar coborârea ne face să ne pară bine ca nu am ales ca punct de plecare Muntele Roșu (urcarea este destul de anevoioasă). Cu cât ne apropiem mai mult de Cabana Mt. Roșu, cu atât întâlnim mai mulți pantofari.
La Rascruce
Aaaa...iar uitam să vă zic o fază tare: coboram spre Răscruce cu Pușa cap de monom, evident, când zărim indicatoarele: spre Mt. Roșu era la stânga, iar spre Cab. Ciucaș tot înainte. Pușa, ca un copil care nu mai are rabdare să ajungă acasă, o ia repede la vale și, cu mult în fața indicatorului, o ia la stânga; coboară până se intersectează cu poteca, se pune pe burtă și ne așteaptă să venim. Am rămas mască... 

"Din Culmea Stâncoasă, traseul marcat cu bandă roșie lasă la drepta poteca ce se orientează spre Curmătura Văii Stânii, face un ocol larg spre stânga (borna 156) și ajunge în vechiu drum grănicerescm, care se îndreaptă, prin pajiști bogat înierbate și printre pâlcuri de smirdar, spre Cabana Ciucaș." [6] (pentru traseul Cabana Ciucaș - Vârful Ciucaș citește aici: traseu Cheia - Vf. Ciucaș)

După cum spuneam, traseul spre Mt. Roșu este ușor la coborâre dar cred ca ar fi extenuant la urcat, fiind în urcare continuă. Ajunși la Cabana Mt. Roșu i-am dat cațelușei fidele sa bea multă apă (pe tot traseul n-a vrut să bea deloc apă de la noi - a mâncat doar sandwichuri și napolitană Heidi). De aici, spre Cheia este traseu de aprox. 1h pe marcaj bandă galbenă care urmărește drumul de mașină, iar în unele locuri mai scurtează un pic.
Jmecher de PH
Hint: cum coborâți de pe drumul de la Mt. Roșu, travesați șoseaua și dați de un drum de pământ. Urmați-l și ajungeți în Cheia - fix în centru (drumul vă scoate întâi la Hotel Zăganu și, urmând șoseaua, ajungeți direct în centrul comercial si bazaristic al Cheiei).
Toată stima, respectul și recunoștința pt bucătăreasa noastră, care, după o zi de mers pe munte, a mai avut forța să stea să gătească o nebunie de cartofi gratinați. Yummy! :*


A doua zi a trebuit să plecăm pe la prânz spre București, așa că am zis să vizităm tot ce se poate în drum. Pe scurt, ar fi așa:
- Mănăstirea Cheia (fix în Cheia, nu aveți cum s-o ratați; se vede de pe DN1A. Mai multe detalii aici)
- Mănăstirea Suzana (la ~10Km de Cheia spre București. Mai multe detalii aici)
- Salina Slănic (după Malu Vânăt, în Teișani faceți dreapta pe 102G, țineti drumul principal și in 10Km ajungeți. Foarte frumoasă zona. De aici, ca să nu va întoarceți pe același drum, la plecare mergeți în continuare iar drumul o să vă scoată spre Vălenii de Munte-DN1A sau spre Ploiești. Drumul este bun și deloc aglomerat. Merită o schimbare de peisaj. 
Program: Luni - Inchis. Marti - Duminica: 9-15.
Pret: Adulti - 14 lei, Studenti/Elevi <25ani - 7 lei
Taxe: Foto - 6 lei, Video - 12 lei dar nu prea controleaza nimeni. Noi am scapat:) )
- Mănăstirea Zamfira (Fiind pe 102G, dupa Mălăeștii de Jos drumul continuă pe 102 iar nu după mult timp, la Găvănel faceți stânga pe 217 și în 3Km puteți vizita Mănăstirea Zamfira. Mai multe detalii aici)
- Mănăstirea Crasna (de la Zamfira în 1Km ieșiți pe DN1A și în localitatea Homorăciu aveți indicator spre Crasna. Cam 10Km și ajungeti la ”intrare”. De aici, dacă aveți mașină de teren sau Logan:p puteți să vă aventurați pe drumul ce urcă la Mănăstire. Altfel, vă așteaptă o urcare per-pedes de fo' 45min. Dus. Și încă 45 întors...dacă mai vreți să plecați de acolo. Mai multe detalii aici)
- Mănăstirea Ghighiu (pe centura de Est a Ploieștiului, aproape de Bărcănești. Mai multe detalii aici)

[1], [2], [3], [4], [5], [6] - extracte din Colectia Muntii Nostri Nr.9 - Muntii Ciucas, 1977. (download aici)


Pentru harti si trasee in Ciucas - click aici.

Harta GPS a traseului. Facuta cu Sports Tracker pe Nokia E52. Super telefon. In 6h nu mi-a consumat decat o liniuta din 7 :D

Hike route 697839 - powered by Wandermap